domenica 6 maggio 2012

Eu, individul ( Homo sapiens)


                                                    

Ce poate fi mai placut decit evadarea din cotidian, intr-o zi calda de primavara. Eu optez pentru o zi petrecuta in padure, departe de tot ce se numeste civilizatie, deoarece aceasta pseudo civilizatie este o masinarie a distrugerii. Distruge tot ce-i nimereste in cale, oameni, flora, fauna, care pina la urma, pentru membrii echipajului acestei masinarii, toate fac parte din aceeasi subspecie. Nu vreau sa arat cu degetul, sa exemplifc prin cazuri concrete, deaceea poate sembra abstracta aceasta meditatie.
Asta si ar fi scopul  intr-un fel, lucrurile trebuie prezentate astfel, incit sa sensibilizeze, sa lase de gindit, sa se faca concluzii. Pentru cei in care a mai ramas macar un pic de esenta umana, sa-si dea seama ca ceea ce pare a fi civilizatie, progres tehnologic, inseamna de fapt degradare, pierderea sensibilitatii, insasi cuvintul civilizatie este unul pozitiv dintotdeauna, in ultimul secol insa, acolo unde este civilizatie, acolo este distruggere.
Incerc sa stau cit mai departe de oameni, de grupuri de oameni, in special, deoarece grupul este intotdeauna o forta imprevizibila, greu de controlat, usor de manipulat. Citesc stirile, si totul revine la acelasi leitmotiv, ura, distrugere, crime odioase, politica murdara,  apoi citesc o carte pentru a evada imaginar.
Uneori pur si simplu refuz sa stiu ce se intimpla in tara, ce se intimpla in lume. Citesc comment-urile de la sfirsitul stirilor pe net, sa imi dau seama cum reactioneaza publicul atunci cind consuma acest gen de informatii, si ramin dezgustata de doua ori.