Buna dimineata

Buna dimineata

autor: Eva Adams

Diminetile in viata mea nu prea exista. De ce? Pentru ca ma trezesc tirziu, cit mai tirziu posibil. Din simplu motiv ca nu-mi place aceasta perioada a zilei. Daca ai o dimineata buna, tota ziua te simti ok, si plin de energie, si respectiv, daca dimineata nu exista o sursa pozitiva de energie, o combinatie de simtiri placute, atunci ziua intreaga se resimt aceste emotii neplacute.

Copilaria mea este unica perioada cind diminetile aveau gust, culoare, energie, oameni care te bucuri sa-i vezi si ei se bucura sa stea linga tine. Imi amintesc cu drag cum ma trezeam chiar si la 5.00 -  6.00 dimineata, pentru a sta toti impreuna. Fratii si surorile mici de tot, eu fiind cea mai mare, ma simteam cumva stapina pe situatie. Ne jucam, comunicam, mama pregatea de obicei orez cu lapte. In momentele cind imi este greu pe suflet, si acuma visez orezul cu lapte atit de dulce si gustos, gatit de mama. Eu nu-l gatesc niciodata.

Diminetile de vara, de obicei pe la bunici, incepeau cu o escapada in gradina. Sau ma rataceam printre frunzele din zona cu zmeura, sau ma delectam printre capsunile acoperite cu roua inca, sau – master class-ul meu de catarat pe copacii de cirese. Adoram sa stau pe crengile copacilor, cit mai sus posibil. Imi dadea o senzatie suprematie poate, sau acolo simteam ca e posibil orice. Poate parea straniu, dar pe crengile cele mai de su sale copacilor de cirese mi-am petrecut copilaria, visind la noi orizonturi, imaginind viata mea cind voi creste. Vedeam totul cu alti ochi, ochi de copil, care crede in povesti, care citea multe, dar foarte multe povesti si povestiri. Nu stiu daca exista vreo poveste necitita de mine macar o data.

Acuma stau mai mult cu picioarele pe pamint. Urcatul pe copaci este doar ocazional.  Si viata insirata in fata mea, o vad cu alti ochi. Imi dau seama ca pur si simplu povestile pe care le citeam de mica, au fost scrise in alt secol. Acuma probabil o minte contemporana nu ar avea capacitatea de a scrie aceleasi povesti, cu aceleasi personaje sau intrigi.

Dar sa lasam la o parte povestile, care ramin doar o amintire frumoasa despre copilarie, si undeva in subconstient, ne dau cite o raza de speranta in momente dificile.

Eu vreau dimineti dulci. Dimineti in care sa ma trezesc cu placere. Sa nu am teroarea de a privi acele ceasornicului care parca ar fi pe pista la formula 1. Sa savurez clipe care sa ma insoteasca pe tot parcursul zilei. Vreau culori calde, raze de soare, miros de lapte, muzica relaxanta adecvata unei dimineti in familie. Nu vreau sa am gindesc ca uite acus ies din casa si incep problemele. Ca drumul din fata casei e plin de noroi si gropi dupa ploaie, sau ca dupa o noapte de ninsoare nu se stie daca va fi posibil sa ies din curtea casei, deoarece nimeni nu curata drumurile, nici pe cele nationale, nemaivorbind de cel din fata casei mele.

Vreau sa ies din casa fara a incerca sa-mi immagine la care colt, sau dupa care tufar stau ascunsi agentii  politiei rutiere cu radarul. Si in loc sa tot urmaresc indicatorul de viteza, can u cumva sa depasesc limita, sa intretin o discutie placuta cu fetita mea de pe bancheta din spate, care imi povesteste cu entuziasm ca vrea sa ajungem mai repede la gradinita, caci ea vrea sa se joace cu prietenii ei. Vreau sa am siguranta ca ceilalti soferi au frecventat toate orele la scoala auto inainte de a primi permisul, si ca au fost supusi examenului, asa cum am foste u, si ca au studiat si cunosc toate regulile de circulatie, in plus ca le mai si respecta. As vrea sa fiu sigura cind conduc, in loc sa ma gindesc ca uite mai bine frinez, chiar daca am prioritate, caci nu se stie daca cel ce vine cu viteza sporita spre mine in intersectie, are idee de ce inseamna drum cu priori tate, nedirijat de semafor, si in plus nu sint sigura ca vehicolul pe care il conduce a fost testat tehnic, si in caz de necessitate frinele lui functioneaza.

Astea sint doar frinturi de ginduri matinale. Ginduri care in ansamblul lor nu imi dau nicio satisfactie de a ma trezi si a iesi din casa.

Buna dimineata…

Duminca, 30 septembrie 2012