Iarna. Doar un singur cuvint, insa cite semnificatii. Pentru fiecare in parte acest cuvint, acest anotimp o fi avind o anumita conotatie. Pentru mine este cel mai misterios anotimp. Este frig. Dar ce poate fi imaginar mai cald decit sarbatorile de iarna linga focul din camin. Este intunecat, fara soare, zilele scurte, foarte scurte, dar ce poate fi mai luminos si mai imaculat decit zapada. Este anotimpul cind natura se odihneste, totul ingheata si domneste o stare de stagnare. Dar tocmai acuma oamenii incep sa fie activi. Cea mai activa perioada este iarna pentru omenire. Toti roiesc de colo-colo. Parlamentele lumii sint mereu in proces de elaborare a ceva, bursele cad, se ridica, copii se duc la scoala chiar daca afara e zapada de un metru si viscoleste ca in povesti. Ce mai, aceasta asa zisa perioada pasiva, e mai mult decit activa. Sarbatorile de iarna chiar daca sint Craciunul si Revelionul, iau o asa amploare, incit ai impresia ca toate trei luni de iarna sint doar sarbatori.
Imbulzeala, miscare, forfota mare, toti ceva cauta. Ca mai apoi, a doua zi dupa sarbatori sa fie o pace absoluta. Toti dorm. Nimeni nu mai are nevoie de nimic. Cel mai complicat insa este revenirea dupa o noapte de petrecere.
E aproape absurd. Citeva luni bune toti astepata si se pregatesc de Revelion. O singura noapte. Si dupa asta un abis. Pentru a-si reveni, toti eu nevoie de citeva saptamini. As vrea sa aflu formula magica a acestei nopti, care reuseset sa concentreze atita energie intr-o singura clipa, de fapt, intrarea in noul an.
Pare a fi un scenariu de teatru al absurdului. Dar de fapt, este o realitate perpetua……an de an…istoria se repeta…
spiritul iernii ma invaluie.....
RispondiElimina